Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor care au încheiat acordul asupra Spaţiului European Economic şi cei din Suedia nu trebuie să obţină viză pentru a putea lucra în Spania.
România şi Bulgaria, state ce au aderat la Uniunea Europeană  la 1 ianuarie 2007 și pentru care Spania a impus restricții de muncă timp de doi ani, sunt membre cu drepturi depline de la 1 ianuarie 2009. Cetăţenii români au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi muncitorii spanioli și se pot angaja în aceleași condiții ca și aceștia.
Vârsta minimă pentru desfășurarea unei activități lucrative, ca angajat (por cuenta ajena) sau ca lucrător independent, pe cont propriu (por cuenta propria), este de 16 ani. Între 16 și 18 ani, tinerii au nevoie de consimțământul explicit sau de autorizația părinților sau a tutorilor pentru a lucra.
Orice român care va începe să lucreze trebuie să solicite un număr unic de asigurare socială (numero de afiliacion) de la sediile serviciilor de asigurări sociale, ”Seguro Social”.
Pentru obținerea acestui număr sunt necesare următoarele acte:
-    pașaportul sau cartea de identitate românească, original și copie
-    certificatul de cetățean comunitar, original și copie
-    cerere-tip de solicitare a unui număr de afiliere la asigurările sociale; se obține de la sediul Asigurărilor Sociale
Angajatorii au obligația de a-i înscrie pe angajații lor la Asigurările Sociale, ca salariați, prin intermediul numărului de afiliere corespunzător fiecăruia, și de a cotiza pentru aceștia din prima zi a contractului de muncă și până la încetarea sa, inclusiv în perioada de probă. Pentru a beneficia de drepturile și de indemnizațiile corespunzătoare, toți lucrătorii trebuie să cotizeze la sistemul de asigurări sociale.
În Spania, „El estatuto de los trabajadores” -Statutul muncitorilor- este documentul care reglementează la nivel naţional drepturile şi obligaţiile celor angajaţi şi care prevede normele în baza cărora se desfăşoară activitatea lucrativă.
Pentru alte informati lasati o cerere in coment.

Dacă familia doreşte şi dispune de suma necesară repatrierii cadavrului, consulatul va elibera un paşaport mortuar. Nu se percep taxe consulare.
 Actele necesare pentru eliberarea unui astfel de act în Spania sunt :
1. certificat de deces eliberat de Registrul Civil spaniol
2. autorizaţia pentru înmormântare
3. certificatul de îmbălsămare
4. autorizaţia de transport al cadavrului
Pentru transportul cadavrului în România, companiile de pompe funebre pretind sume cuprinse între 3.000 şi 5.500 de euro.
În cazul în care familia nu dispune de suma de bani necesară transportului, un serviciu de pompe funebre va proceda la incinerarea sau înmormântarea defunctului.

Cetăţenii români pot solicita misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare eliberarea de certificate de naştere românești pentru copiii lor născuți în Spania.
Actele necesare:
1.    Declaraţia  părintelui român
2.    Foaia de ieșire din spital, eliberată de o unitate sanitară sau un medic, care, în mod obligatoriu, trebuie să cuprindă: număr de înregistrare, data eliberării, semnatura şi ştampila medicului care a constatat naşterea, menţiunea că s-a născut un copil viu, data naşterii, numele şi prenumele părinţilor;
3.    Certificatul de naştere spaniol (Certificado literar de nacimiento), supralegalizat cu Apostila de la Haga; După nașterea copilului, părinții au obligația să solicite un certificat de naștere spaniol. Actul se solicită de la Registrul Civil unde trebuie declarată naşterea. Pentru obținerea acestuia, părinții trebuie să prezinte ieșirea din spital care include mențiunea că s-a născut un copil viu, certificatul de căsătorie (dacă este românesc trebuie tradus și apostilat cu apostila de la Haga) și actele de identitate ale parinților. Alături de certificat vor primi și Livretul de familie spaniol.
4.    Traducerea în limba română a certificatului  de naştere spaniol, la un traducător autorizat, apostilată cu Apostila de la Haga (de la secţia consulară)
5.    Actele de identitate valide ale părinţilor (paşaport, carte de identitate), original şi fotocopie;
6.    Certificatul de căsătorie românesc al părinţilor, (dacă este cazul) original şi fotocopie; Părinţii căsătoriţi în străinătate care nu au efectuat transcrierea căsătoriei în registrul român de stare civilă figurează ca necăsătoriţi în evidenţele din România;
7.    Declaraţia părinţilor privind numele de familie pe care îl va purta copilul, în cazul în care aceştia au nume diferite;
8.    Livretul de familie spaniol, în original şi fotocopie (dacă e cazul);
9.    Sentinţa de divorţ (dacă este cazul)                                                                                                                         10.  Taxa consulară: 100 euro
În cazul în care cei doi părinți au nume de familie diferite, taxa consulară este de 130 de euro; dacă unul dintre părinți este cetățean străin, 180 euro.
Durata:  maxim două luni de la data înregistrării cererii.
La ridicarea certificatului de naştere, părintele va semna în registrele de stare civilă pentru exactitatea datelor înscrise.
Rectificarea sau completarea ulterioară a actelor de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.
Declararea naşterii se face în  termen de 15 zile de către părintele român al nou-născutului viu şi în termen de trei zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii.
Când copilul născut viu a decedat înaintea termenului de 15 zile, declaraţia naşterii se face în termen de 24 ore de la data decesului.
Dacă există motive temeinice privind imposibilitatea prezentării părintelui la Secţia Consulară în acest termen pentru a face declaraţia, şeful oficiului are competenţa legală de a aproba înregistrarea naşterii în termen de până la 12 luni.
După trecerea termenului de un an, întocmirea actului se face prin transcriere/ înscrierea actului de naştere străin în registrele române de stare civilă.
Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în foaia de ieșire din spital şi declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere şi a certificatului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.
În cazul neînţelegerii între părţi, va decide şeful misiunii diplomatice sau a oficiului consular de la locul înregistrării naşterii, prin dispoziţie.
În cazul în care unul dintre părinţi nu se află în ţara în care a avut loc naşterea, această declaraţie este dată numai de către părintele care declară naşterea.
Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit legii.
Ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un nume corespunzător.
Mai multe informații: http://esede.mjusticia.es/cs/Satellite/es/1200666550200/Tramite_C/1214483947232/Detalle.html
Ministerul de Justiție din Spania, departamentul de relații cu publicul: 902 007 214